Cand am auzit ceea ce urmeaza sa va povestesc nu stiam daca sa zambesc sau sa plang. Deci… intamplarea s-a petrecut azi in timp ce eram la scoala. Deoarece la parter unde e situata clasa mea nu sunt toalete trebuie sa urc un etaj ca sa ajung la toaleta. La acel etaj sunt clasele I-IV, si cum merg zilnic la baie mi-am facut niste “prietene” de varsta mai mica:D.. Si cand spun prietene ma refer la faptul ca ele sar pe mine cand ma vad si ma imbratiseaza si ma pupa…nu stiu de unde pasiunea asta a lor pentru mine dar in fine. Unde vroiam sa ajung? eee da. Si cand am mers astazi la baie vine una dintre prietenele mele si ma ia in brate. Vorbesc eu cu ea pana epuizez toate discutiile pe care le poti avea cu un copil de 9 ani si dupa aceea o intreb ce a facut in vacanta.. La care ea raspunde “Pai am stat acasa, m-am plictisit, am stat pe messenger si am vorbit cu prietenii mei.” Hmmm.. cand am auzit asta parca mi-a dat cineva cu o piatra in cap. Ma asteptam sa zica orice altceva, ca a desenat, ca s-a jucat ascunsa, orice altceva. Dar nu ma asteptam sa imi pomeneasca de internet un copil de 9 ani. Si de curiozitate o intreb: “Dar sti sa tastezi repede? te descurci cu calculatorul?” , la care ea: “Da, scriu destul de repede.” Am ramas blocata.
Si de aici am inceput sa ma gandesc la generatiile urmatoare, la nepotii mei care in loc de alfabet vor invata tastatura. Nu stiu inca daca chestia asta e trista sau e imbucuratoare pentru tehnologie.
